Sezonul estival este unul propice pentru activarea brandurilor de tradiție. Branduri celebre, dar și branduri noi, sunt prezente în această perioadă acolo unde sunt și consumatorii lor: la concerte precum Untold sau Neversea, pe litoral, în stațiuni montane. Cu activări care mai de care mai sofisticate, cu straie - a se citi ambalaje - noi și atrăgătoare, cu promisiuni pentru o viață sănătoasă și o calitate de produs superioară celei de până atunci.

În sezonul acesta însă, între toate brandurile cu bugete mai mari sau mai mici pentru activări, unul s-a evidențiat prin amplitudinea cu care a abordat piața - mistrețul. Prințul din Levant, cel care știa de existența și puterea lui, pornise vânătoarea în urmă cu câteva sezoane și i-a avertizat pe vânători, la începutul anului trecut, că nu sunt foarte precauți și nu-și iau măsuri de siguranță. Dar, ca și în poezia lui Ștefan Augustin Doinaș, vânătorii, dar mai ales slugile, au luat peste picior temerile prințului și au privit cu dispreț rapoartele Levantului.

De aici, scenariul cumva se schimbă, mistrețul cu colți de argint devine mistrețul cu pesta porcină, și cum nu se cuvine să atace un prinț dacă nu are colții de argint la purtător, mistrețul nostru, cel băștinaș, cu pesta, a atacat vânătorii și slugile. Pe vânători, pe o bună parte dintre ei, mistrețul îi va duce în pragul falimentului. A împrăștiat pesta peste tot vânatul lor, iar acum vânatul trebuie aruncat, nu mai poate fi dus la târg.

În ceea ce le privește pe slugi, aici chiar și mistrețul buclucaș are o mare dilemă! Oricât rău le-ar face, slugile nu se lasă răpuse, se agață de orice trestie ca să rămână în picioare. Deși ele ar fi fost cele care ar fi trebuit să supravegheze la menținerea scenariului cu colți de argint, slugile nu s-au obosit cu pânda, și uite așa colții s-au metamorfozat în pestă. Iar acum strigă cât le ține gura că porcu´ e de vină, că el ar fi schimbat arginții pe pestă. Nici nu contează dacă cineva le crede sau nu, ele strigă! Și vor mai striga, dar doar până când din Levant se va auzi: „Taci... și luna sclipea ca un colţ de mistreţ”.