Fiecare produs are avantajele sale, astfel ca decizia de cumpaarre se ia in functie de anumite motivatii care tin, in special, de pret sau de sanatate.

Albalact este liderul acestei categorii, cu un produs ramas neschimbat din 1971 pana in prezent, ceea ce intareste afirmatia de mai sus: renumele producatorului este un factor extrem de important. Acestui avantaj i se alatura vizibilitatea produsului la raft. Portofoliul companiei include doua branduri: De Albalact si Raraul.
De Albalact 65% grasime este produsul care detine de mai multa vreme leadership-ul in categoria unt, reprezentand aproximativ un sfert din piata de profil, atat in volum, cat si in valoare. Recent, De Albalact si-a imbunatatit portofoliul cu un unt semigras (40% grasime), din ingrediente naturale si la fel de gustos, dupa ce studiile au aratat ca 27% dintre consumatori isi doresc un produs cu continut mai mic de grasime, dar fara uleiuri vegetale. In 2010, la doi ani dupa preluarea fabricii Raraul din Campulung Moldovenesc, in portofoliul Albalact a fost adaugat si brandul Raraul, cu doua produse: unt cu 65% grasime si unt cu 82% grasime.

„Una dintre problemele cele mai mari ale acestei piete o reprezinta aparitia unui numar tot mai mare de produse surogat – care sunt fabricate dintr-un amestec de grasimi vegetale, si nu doar din lapte, cum este obligatoriu pentru unt sunt mai ieftine si poarta denumiri care sugereaza faptul ca ar fi unt cu scopul de a induce in eroare consumatorii”, explica Raluca Bies-Haffner.

Intr-adevar, categoria unt, asa cum este expusa la raft si vazuta de cumparatorul/consumatorul final, se imparte in trei mari grupe: untul clasic, cu diferite procentaje de grasime animala, produs pe al carui ambalaj este specificat clar cuvantul “unt” sau “butter”; cremele de unt, produse care au de obicei un procentaj mai scazut de grasime animala si de multe ori diverse ingredinte aditionale cu scopul de a aroma produsul (smantana, marar etc.). De asemenea, aceste produse au o consistenta mai spumoasa, facandu-le usor de uns pe paine. A treia grupa este reprezentata de produsele tartinabile (spreadables), care sunt un amestec in diferite proportii intre unt si grasime vegetala; pe ambalajul acestora nu se specifica denumirea de unt, ci spreadable, untar etc. Ele nu sunt incluse in categoria margarina deoarece au un anumit procentaj de grasime de origine animala.

„Potrivit estimarilor noastre, piata de retail a margarinei a fost de aproximativ 50 de milioane de euro, in 2014. Dupa scaderea din ultimii doi ani, consumul a dat semne de revenire spre sfarsitul lui 2014. Speram ca aceasta tendinta sa continue in 2015, inclusiv prin contributia brandurilor noastre”, afirma Otilia Priceputu, Senior Brand Manager, Unilever South Central Europe.

„Pozitia de lider pe o piata te obliga sa fii mereu cu un pas inainte in ceea ce priveste inovatiile de produs, cerintele consumatorilor si oferta de produse cu care le raspunzi acestora. De exemplu, lansarea cu succes a melanjului Rama mit Butter este o dovada ca lucram pe o piata dinamica, in dezvoltare, care asteapta mereu produse inovatoare, de o calitate superioara”, adauga reprezentanta Unilever SCE.

Referindu-se la asa-zisul razboi dintre unt si margarina, reprezentanta Orkla Food apreciaza ca fiecare produs are avantajele sale, astfel ca fiecare tip de consumator rezoneaza de obicei fie cu unul, fie cu celalalt. Margarina este mai „prietenoasa” cu painea, in sensul ca se intinde foarte usor chiar si direct scoasa din frigider, are un pret mult mai avantajos si este un produs care poate fi consumat chiar si in perioadele de post. Untul, in schimbul pretului ridicat, livreaza avantaje de gust si are o perceptie mai buna, de aceea inovatia in categoria margarina e normal sa se indrepte catre gust.

„Ce am observat in ultima vreme este insa migrarea consumatorilor catre segmentul de melanj de unt si margarina, care incearca sa le ofere consumatorilor beneficiile ambelor tipuri de produse.”

Citeste si: Piata produselor tartinabile pe baza de lapte si/sau uleiuri vegetale